Baia Sprie (maghiară Felsőbánya, în trad. "Baia de Sus", germană Mittelstadt) este un oraș din județul Maramureș, Transilvania, România. Are o populație de 16.609 locuitori.^[1] A fost unul dintre centrele miniere importante din Maramureș. O activitate minieră în regiunea localității este semnalată deja în epoca bronzului. Exploatarea aurului și argintului este aminită prin anii 1141 la colonizarea sașilor în regiune. În anul 1329 localitatea este atestată sub numele de Mons Medius. În anul 1774 este publicată prima cercetare științifică a exploatării de minereuri.

Istoric

Orașul Baia Sprie are un însemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de așezări omenești se regăsesc înca din secolele unu și doi, după Hristos. Orașul va fi atestat documentar relativ târziu într-o diploma din 1329, în timpul regelui maghiar Carol Robert care acordă locuitorilor primele privilegii.
Denumirea latinească era Mons Medius ceea ce în traducere înseamnă Muntele Mijlociu. Din această perioadă orașul își leagă existența de minierit și de-a lungul secolelor va apărea în documente alături de Rivulus Dominarium, orașul Baia Mare de astăzi, ca oraș liber regal.
În anul 1360, îl găsim în documente cu numele de Montana Nostra, în 1348 sub numele de cetate Civitas Medio Montis, în 1390 sub denumirea de Felsőbánya, în 1406 din nou Civitas de Monte Medio, iar mai târziu în secolul XIX, în 1851 din nou sub numele de Felsőbánya. Dacă Baia înseamnă mină, Spria vine de la latinescul asper care înseamnă aspru, adică cu alte cuvinte în Baia Sprie existau mine cu condiții aspre de exploatare.
Un călător german Jeorg Vagner, în anul 1540 cercetează minele din Baia Mare și din restul regiunii având să consemneze următoarele : ,, La o depărtare de o milă de Baia Mare se află un alt orășel, în latinește Muntele Mijlociu, locuitorii căruia au depus jurământ de credință pentru majestatea regală, sunt toți băieși, originea este mai veche, sunt mineri mai pricepuți în practică și obicei. De cetatea Baia Mare aparțin 14 sate, două sunt ungurești, celelalte româneti iar întemeietorii acestor localități au fost germanii’’. În anul 1564, un alt călător străin Giovan Gramo spune că : ,, Orașele sunt locuite de unguri, dar satele toate sunt lucuite de români’’. Chiar și marele umanist Nicolae Olahus avea să scrie : ,, Mai sus de râul Someș este orășelul Baia Mare, precum și Baia Sprie în jurul cărora sunt minele de aur și argint și de alte metale’’.
Orașul Baia Sprie, așezat pe valea râului Săsar, la poalele munților Gutâi, are o suprafață de 91 km pătrați. Înzestrat cu un peisaj natural deosebit, a fost în secolele XVIII, XIX și stațiune turistică. Multă vreme minele din Baia Mare și Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei.
În anul 1411 cele două orașe sunt cedate de regele Sigismud lui Stefan Lazarevisc, despot sârb, în schimbul cetătii Belgradului, iar mai târziu în 1427 stăpan al orașului avea să devină Gheorghe Brancovisc. Numele ambilor stăpâni au lăsat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băștinași pentru îmbogățirea lor personală.
Domnia lui Iancu de Hunedoara, între anii 1446 - 1453, ca stăpân al ținutului, aduce și privilegii orășenilor. Acestor privilegii li se vor adăuga și altele, mai târziu de către regele Matei Corvin. O serie de evenimente au adus amărăciune în rândul populației orașului, astfel :

• în 1460 prințul polonez Albert vandalizează orașul
• în 1562 turcii atacă locurile cu vehemență
• în 1589 orașul a fost incendiat aproape în intregime
• în 1690 orașul își cedează minele statului în schimbul scutirii de dări
• în 1710 din cauza epidemiei de pesta mor 580 de locuitori
• anul 1771 este marcat de invazia tătarilor
• în anul 1780 orasul a fost inundat apa distrugand multe locuinte
• în 1782 are loc o invazie de lăcuste care a făcut mari stricăciuni recoltelor

Cu toate acestea orașul a rămas viu. Bogățiile din adâncurile Dealului Minei au asigurat prosperitatea și refacerea pagubelor ivite.
Au fost perioade de înflorire dar și regrese marcate de scăderea populației. Conform primelor date rămase din timpul împărătesei Maria Tereza, populația a crescut de la 300 de locuitori la aproximativ 5000 de locuitori și a rămas constantă până la mijlocul secolului trecut.
Conscripțiile din 1778-1780 din timpul Mariei Tereza, consemnează starea socială a supușilor ,, Populația numără 3165 locuitori din care 214 meșteșugari, 1368 de mineri, fiecare familie avea câte 2 copii, 117 slugi, 7 instructori de școala, 5 preoți, 51 de săraci și cerșetori. În oraș mai existau croitori în număr de 19, negustori 14, măcelari 13, fierari 35, cizmari 36, pantofari 4, un cioplitor în lemn.
Recensământul în limba germană din 1850, consemna în rubrica populației numărul de 5427 de locuitori, reprezentând 1336 de familii care locuiau în 993 de case. In ceea ce privește naționalitățile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, români 1093, nemți 333, slovaci 140, iar rromi 40. Aceste date dovedesc faptul că în Baia Sprie au conviețuit de-alungul timpului diferite naționalități care au reușit să se respecte reciproc, formând un amestec indistinct ce reprezintă astăzi o populație civilizată în număr de 16626 locuitori. Un loc de seamă îl ocupă în istoria orașului lupta memorandiștilor, mai ales caă unul din conducătorii memorandiști, preotul-doctor Vasile Lucaciu era preot la Șișesti, sat aflat la câțiva km de Baia Sprie pe drumul ce duce la Cavnic. De asemenea țăranul Trib Gligor din Chiuzbaia, sat aparținător orașului Baia Sprie va face și el parte din delegația care în anul 1892 se va duce la Viena pentru a face cunoscut împăratului memorandumul prin care se cereau drepturi egale pentru românii din Transilvania.
Ziarul Sfatul ce apărea la Sighetu Marmației, consemnează în numărul din 20 Decembrie 1918 drumul spre Alba Iulia astfel : ,, Sosiți la 4 ore am plecat în jos prin codrii Gutinului spre Baia Sprie, când sântem in vale la casa pădurarului, ce surprindere plăcută. Ne iese înainte o grupă de domnișoare și domni cu steaguri românești făcându-ne ovații însuflețite. Sunt Baiesprieni, domnișoara Anca, frații Lupan, frații Nistor, grupa noastră crește cu tot pasul, steagurile fâlfâiesc, carele par să coboare iar bătranul Gutii răsuna de Deșteaptate române din somul cel de moarte. În Baia Sprie, în fruntea coloanei ne așteaptă deja tot orașul in frunte cu protopopul. Suntem ospătații lor, le mulțumim din inimă pentru călduroasa primire și ne îndreptam spre Baia Mare’’.Baia Sprie în Harta Iosefină a Comitatului Sătmar, 1782-85

Cultură

Încă din secolul al XVII-lea în Baia Sprie există un centru de ceramică, alcătuit din bresle de olari. In 1780 în oraș erau 50 de olari, ca după aproape 160 de ani, în anul 1938 numărul acestora să scadă la 7. Aceștia locuiau pe strada Olarilor, stradă ce-și păstrează denumirea și astăzi. Prelucrarea lutului și tehnica modelării vaselor nu se deosebește mult de tehnica celorlalte centre de ceramică din țara. Ca elemente de decor, predomină formele geometrice și cele vegetale. Centrul de ceramic de la Baia Sprie se incadrează în familia ceramicii românești zmăltuită și nezmăltuită.
Astăzi cel mai de seamă reprezentant al breslei olarilor din Baia Sprie este Les Daniel, care în ciuda tinereții lui a ajuns să fie recunoscut în țară și străinătate, prin creațiile de excepție pe care le modelează cu atâta talent și suflet.
În Baia Sprie se află și astăzi casa în care a pictat între anii 1932 - 1960 unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai școlii băimărene de pictură, Aurel Popp. Prieten cu Ady Endre și Nicolae Tonitza, Aurel Popp a adus cu el în oraș de-a lungul timpului mulți prieteni pictori de seamă ai vremii. Aurel Popp devine mesagerul unei arte profund realiste și umaniste, pictaând aspecte din munca și viața grea a minerilor din Baia Sprie.
Casa de Cultură din Baia Sprie a fost și rămâne instituția culturală cea mai de valoare a zonei, antrenând în activitățile desfășurate aici oameni de cultură, de o înaltă calitate profesională și morală. A fost locul unde mulți dintre aceștia și-au promovat operele prin numeroasele axpoziții personale și lansări de carte. Aportul adus de Casa de Cultură la ridicarea nivelului calitativ al activităților culturale a orașului, a fost deosebit de bogat in timp. De aproape 30 de ani coordonarea acestora ia revenit directorului institutiei, profesorul Dumitru Fanateanu, poet și cântăreț deopotrivă.
Sub egida Astra, în anul 1922, orașul donează pentru activități culturale, localul vechii școli confesionale cu destinația de Casă Națională. Sunt inițiate cursuri de alfabetizare a adulților, se deschide o bibliotecă care astăzi numără peste 20000 de volume. Personalitățile care se remarcă în acea perioadă sunt : Atanasie Lupan, sprijinător al învățământului românesc și Dumitru Alexandrescu, președinte al cercului cultural.
În ultimii ani în Baia Sprie au poposit nume de seamă ale culturii contemporane ; pictorul Nicolae Apostol – profesor de desen in oraș, scriitorii Marian Ilea și Adrian Otoiu, profesorul Grigore Man , personalități culturale ce și-au legat o bună parte din viata și activitate de cest oraș.
Începând cu data de 15 august 1997, orașul Baia Sprie are la granița dintre centrul vechi și centrul nou o statuie numită ,,Minerul’’ realizată de sculptorul Adi Joseph. Personaj pitoresc, aproape boem, a creat o lume fascinantă din lenm, pe care a insuflețit-o cu harul și talentul său în peste 40 de altare în biserici și mănăstiri din România. Sculptor de o deosebita valoare Adi Joseph lasă în urma sa și această minunată operă închinată minerilor din orașul Baia Sprie.
Încă din 1876, în Baia Sprie există și o fanfară a minerilor, care în zilele de sărbătoare evolua pe străzile orașului. Aceasta și-a desfașurat activitatea neîntrerupt pâna în zilele noastre.

Turism

Oraș minier atestat documentar în anul 1329, Baia Sprie își menține în timp o individualitate aparte în zona, oferind vizitatorilor multe obiective turistice de interes cum ar fi:

• Centrul vechi al orașului de forma unui trapez alungit ce se îngusteaza spre est, cuprinde un complex arhitectural deosebit cu monumente istorice și de arhitectură veche, edificat în secolele XVIII-XIX.
• Primăria orașului Baia Sprie, a fost construită în anul 1739 în stil baroc, pe riunele vachii clădiri a primăriei distrusă de tătari în anul 1539, emblema minieră a celor doua ciocane încurcișate poate fi văzută pe bolta celor două intrări în subsolul clădirii, împreună cu înscirsul 1798
• Biserica Romano-Catolică din Piața Libertății este o construcție monumentală cu doua turnuri înalte purtătoare a două cruci aurite, ridicată în stil neoclasic între anii 1847-1855, este flancată la intrare de statuile impunatoare a doi sfinți.                                                                                              
• Biserica Reformată a fost ridicată în anii 1889-1890.
• Biserica Ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului’’, fosta și Biserică Greco-Catolică a fost ridicată în anul 1793, cu altar în stil tipic răsăritean, cu acoperișul turnului mai deosebit în formă de bulb, biserica este cel mai vechi lăcaș de cult din Baia Sprie.
• clădirea masivă a fostei direcții a minelor, a fost construită în 1733 și a găzduit în timp instituții legate de activitatea de bază a orașului, adică mineritul. Astăzi cladirea va fi renovată și tranformată în hotel.

Ca edificii de importanță istorică și arhitecturale deosebite, mai amintim :

• cladirea actualei scoli generale nr. 1, cunoscută si sub numele de Zarda terminată în anul 1890;
• fântâna lui Stoll situată pe latura sudică a bisericii romano catolice montaj metalic clasic realizat in a doua jumătate a secolului al XIX-lea purtand numele primarului din acea vreme ;
• casa Samuel Csaszi, casa veche și modesta din lemn ridicata in anul 1754 probabil una din cele mai vechi case de acest fel existente in zona ;
• capela Calvaria biserica ridicata in anul 1848 sub dealul Minei, o constructie caracteristica prin forma cilindirca a altarului.                                                                                                           

Alte obiective de interes turistic a orasului Bai Sprie ar fi:

• monumentul ridicat in p-ta. Libertatii, in anul 1992, in cinstea eroului sublocotenent post mortem Horia Daniel cazut la datorie in timpul tragicelor evenimente din Decembrie 1989. In anul 2004, cu ocazia aniversarii a 675 de ani de atestare documentara a orasului Baia Sprie, se sfinteste in acelasi loc monumentul care impreuna cu primul formeaza grupul monumental ,,in memoriam’’. Un pios și sincer omagiu adus tuturor baisprienilor jertfiti pe altarul muncii, credintei si demnitatii umane dupa cum putem citi chiar pe placa acestuia: ,,La poalele dealului Minei zac sperantele stramosilor. Credinta, demnitate si munca sunt armele cu care intampinam viitorul’’.
• parcul de sculptura moderna, situat la bifurcatia drumului spre Cavnic, cuprinde statui de marmura realizate de artisti contemporani, pe parcursul mai multor tabere de sculptura organizate in zona.

Împrejurimile orasului Baia Sprie, sunt cele mai importante locuri de interes turistic din zonă. Indiferent de anotimp, complexul turistic Suior și cabana Mogosa se pun la dispozitia turistilor cu bogate si diverse activitati recreative. Complexul turistic Suior este amplasat la 11 km de orasul Baia Sprie intr-un cadru peisagistic montan deosebit, are o capacitate de cazare de 99 de locuri, dispune de restaurant, crama, braserie, terasa . Complexul dispune de asemenea de o sala de conferinta, o sala de fitness, sauna, jacuzzi, solar, masaj, biliard, tenis de masa, darts. Baza sportiva este formata din terenuri de sport, teren de tenis pe zgura, poligon si echipamente de paint ball, partii de schi cu o lungime totala de 3600 m dotate cu telescaun cu o capacitate de 1250 turisti pe ora si partie de saniute. In dotarea complexului se afla si un parc pentru distractia copiilor dotat cu un joc gonflabil de 21 m lungime. Cabana Mogosa, asezata pe malul lacului Bodi, la o altitudine de 731 m, si la o distanta de 10km de Baia Sprie, dispune de 89 locuri de cazare in camere cu unul, doua sau trei paturi, restaurant cu 100 locuri si terasa cu 150 de locuri. Complexul mai dispune de o baza de agrement-sport cu terenuri de tenis handbal si baschet. In apropierea cabanei se afla cea mai lunga partie de schi amenajata din zona, cu o lungime de 3,8 km si o diferenta de nivel de 600 m, partia dispune de un telescaun cu o capacitate de 600 de turisti/ora, ce face legatura intre cabana si varful Mogosa. Pe langa bazele turistice amenajate in jurul Baii Sprii gasim si arii naturale protejate de interes turistic. Un astfel de loc este si cel situat pe dealul Minei la 3 km de oras, unde in anul 1920, prin prabusirea unei vechi galerii de mina s-a format un frumos lac artificial . Reziduurile metalice cu abundenta de ioni de cupru si sulfat de fier, face ca apa acestui lac, sa capete cu timpul o culoare verzuie, dar in anumite conditii meteo si de luminozitate, aceeasi apa sa devina albastra de aici si denumirea lacului de lacul Albastru. Rezervatia geologica Creasta Cocosului, din m-tii Gutii, a fost declarata arie ocrotita in 1954. Creasta reprezinta o portiune dintr-un vechi crater vulcanic constituita din punct de vedere petrografic din andezite bazaltice cu piroxeni si biotit de Gutii.Accesul la rezervatie se poate face urmand doua trasee: unul pe valea Suiorului si celalalt di durmul national ce leaga Baia Sprie de Maramuresul istoric prin dreptul hanului PINTEA VITEAZUL urmand marcajul turistic. O alta zona naturala protejata, de un interes aparte, este cea a vaii Chiuzbaii, unde pe versantul sudic al varfului Ignis pe o suprafata de 50 HA se afla rezervatia fosilifera Chiuzbaia. Flora fosila din aceasta rezervatie cuprinde 55 de familii, 107 genuri si 240 specii. Localitate apartinatoare de orasul Baia Sprie, Chiuzbaia este o asezare pitoreasca situata intr-o depresiune intramontana deosebita marginita de abruptul stancos al varfului Ignis si de conurile vulcanice : Chiuz, Poca si Magura. Tautii de sus este a doua localitate apartinatoare orasului Baia Sprie. Aceasta face legatura la vest cu municipiul Baia Mare. Tautii de Sus este renumit ca limita maxima de nord a arealului de paduri de castani comestibili din Romania.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă